Codrii seculari din Munții Țibleș nu păstrează doar arbori vechi de sute de ani, ci și urmele unei istorii dramatice, aproape legendare. Printre fagii uriași și potecile greu accesibile s-a scris, în anii cei mai grei ai regimului comunist, povestea rezistenței lui Gheorghe Pașca.
Paznic de vânătoare și foarte bun cunoscător al muntelui, Gheorghe Pașca a ales, în 1949, calea refugiului în pădure după ce autoritățile comuniste i-au cerut să predea armele. Nu a vrut să renunțe la pușca de vânătoare cu lunetă primită în dar și nici la convingerile sale. Împreună cu fratele său, Dumitru, s-a retras în Munții Țibleș, unde avea să reziste timp de aproape opt ani în fața trupelor de securitate.
Ca mulți dintre partizanii anticomuniști ai vremii, Gheorghe Pașca spera că americanii vor veni, că monarhia va fi restaurată și că libertățile pierdute vor fi recâștigate. În tot acest timp, muntele i-a devenit refugiu, iar pădurea, aliat tăcut.
Cunoștea fiecare potecă, fiecare vale și fiecare ascunziș al codrilor seculari. A reușit de mai multe ori să scape din încercuirile Securității, fapt care i-a construit o adevărată aură legendară în comunitățile din zonă. O mărturie locală povestește că, după un schimb de focuri cu trupele de securitate, Gheorghe Pașca „parcă a intrat în pământ”. În realitate, salvarea a venit din chiar inima pădurii: un fag secular gigantic, scorburos, din zona Preluci, în care s-a ascuns și care i-a oferit adăpost și scăpare.
Astăzi, această poveste completează memoria locului. În Munții Țibleș, arborii seculari nu sunt doar martori ai naturii neatinse, ci și ai unei lupte pentru libertate purtate în tăcere, printre păduri, stânci și poteci ascunse.