Masivul Semenic este încoronat de trei vârfuri: Semenic, Gozna şi Nedeia. Dintre cele trei, Nedeia este cel mai îndepărtat şi izolat. Tronează peste o zonă mare, liniştită, nelocuită şi împădurită care coboară către Bozovici şi valea Almajului. Cine se rătăceşte în zona asta nu găseşte aşa uşor ieşirea.
Pe vremuri aici se adunau în fiecare an de ziua Sfântului Gheorghe haiducii din munţii Semenicului, pe Nedeia la o mare sărbătoare. Veneau din ascunzătorile şi peşterile lor, şi unii veneau din satele şi oraşele unde trăiseră peste iarnă printre oameni, ca servitori şi negustori ambulanţi, şi astfel aflaseră de noi ocazii de jafuri. Ziua de Sfântul Gheorghe, începutul verii, însemna şi pentru haiduci începutul vieţii libere de tâlhar pe păşunile verzi şi în pădurile întunecate ale Semenicului.
În ziua aia ardeau multe focuri mari de tabără pe poiana Nedeii.(…) Pe covorul înflorat, moale al păşunii se învârteau în dans haiducii, unii îmbrăcaţi ţărăneşte , alţii după moda turcească cu turbane cu pene, pantaloni largi şi încinşi cu brâuri încărcate de arme – printre ei şi harambaşi vestiţi – cu femeile lor, focoasele ţărăncuţe care aveau în ziua aia la gât şi la mâini bijuterii scumpe şi strălucitoare, furate de la bogaţi. Vinul curgea în râuri şi pe la focuri se pregăteau noile jafuri. De la Nedeie, sărbătoarea haiducilor, şi-a primit vârful de munte numele.
Legendă culeasă de Ion Şimic, zis Nana Niţă, 1942.
Sursa foto: Ghidul Banatului