Codrii Seculari de la Șinca, localizați în județul Brașov, reprezintă una dintre cele mai bine păstrate păduri virgine din Europa. Această arie protejată, situată în inima Munților Făgăraș, se întinde pe o suprafață totală de 783,6 ha, din care 481,6 Ha strict protejate și găzduiește arbori cu vârste de până la 500 de ani și înălțimi ce depășesc 60 de metri.

Pădurea adăpostește o biodiversitate excepțională, incluzând specii rare și protejate de plante și animale, inclusiv ursul brun, lupul, râsul și diverse specii de păsări de pradă. În 2017, Codrii Seculari de la Șinca au fost incluși în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a sitului „Făgetele primitive și virgine ale Carpaților și altor regiuni ale Europei”. Această zonă protejată este un exemplu remarcabil de ecosistem forestier natural, nealterat de intervenția umană, oferind o perspectivă unică asupra evoluției și dinamicii pădurilor temperate europene.

Munții Făgăraș cu vârfurile Făget (1413m), Țaga (1640m) și Nămaia (1552m) pe suprafața administrată de RNP, supranumiți de Emmanuel de Martonne „Alpii Transilvaniei”, se înfățișează ca un imens zid. Orientati de la Est la Vest, ei au o lungime de 70 Km și o lățime de aproximativ 40 Km. Sunt delimitați spre vest de Defileul Oltului, iar la est de Bârsa Groșețului și Dâmbovița. La nord sunt mărginiți de Depresiunea Făgărașului, cunoscută și cu numele de Țara Oltului (pe care o domină printr-un mare abrupt tectonic), iar spre sud de șirul depresiunilor Câmpulung, Brădetu, Arefu, Jiblea.

Suprafața totală a masivului este de peste 3000 km pătrați, adică de cca. 10 ori mai mare decât a masivului Bucegi (300 kmp) si de cca. 4 ori mai mare decât cea a Retezatului (750 kmp). În cuprinsul lui se ridică 8 vârfuri ce au peste 2500 m (Moldoveanu: 2544 m, Negoiu: 2535 m, Viștea Mare: 2527 m, Lespezi: 2522 m, Cornul Călțunului: 2517 m, Vânătoarea lui Buteanu: 2507 m, Hârtopu: 2504 și Dara: 2500 m), 42 de vârfuri cu peste 2400 m și cca. 150 vârfuri de peste 2300 m. În zona pădurilor virgine există trei vârfuri, dar de dimensiuni mai reduse: Vf. Făget (1413m), Țaga (1640m) și Vf. Nămaia (1552m).

Masivul are o climă aspră, cu caracteristici subpolare. Temperatura scade cu creșterea altitudinii. Valoarea medie anuală a crestei atinge -2 grade Celsius. Temperatura variază între +20 si -38 grade Celsius. Sunt rare zilele când deasupra Făgărașului cerul este complet senin. Masivul își formează și nori proprii! Aici sunt înregistrate cele mai mari valori ale precipitației, ajungând la 1400 mm/an. Iarna se produc multe avalanșe, care fac imposibilă inclusiv circulația pe drumul alpin Transfăgărășanul, care din 1974 traversează masivul.

Fauna este bogat reprezentată de la specii de vânat mare cum ar fi cerbul, căpriorul, mistrețul, capra neagră, dar si specii ocrotite ca ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris), vidra (Lutra lutra) iar mai nou chiar si castorul (Castor fiber). Dintre păsări, cel mai reprezentativ este cocoșul de munte (Tetrao urrogalus), alaturi de care se găsesc si ierunca (Tetrastes bonasia), barza neagră (Ciconia nigra), barza albă (Ciconia ciconia), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), gaița de munte (Nucifraga caryocatactes), dar si specii rapitoare ca acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), huhurezul mare (Strix urallensis), ciuful de pădure (Asio otus), uliul găinilor (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul de seară (Falco vespertinus).
Dintre amfibieni și reptile se pot enumera salamandra (Salamandra salamandra), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (Triturus montandoni), izvorașul cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis), brotăcelul (Hyla arborea), broască roșie de pădure (Rana dalmatina), sopârla de câmp (Lacerta agilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara), gușterul (Lacerta viridis), năpârca (Anguis fragilis), șarpele de alun (Coronella austriaca).

Flora bogat reprezentată, atât în specii forestiere cât și ierboase. Dintre speciile forestiere cele mai frecvent întâlnite sunt fagul (Fagus Sylvatica), molidul (Picea Abies), bradul (Abies Alba), carpenul (Carpinus Betulus), mesteacănul (Betula Pendula), paltinul de munte (Acer Pseudoplatanus). Pe lângă acestea mai pot fi întâlnite specii rare ca cireșul sălbatic (Prunus Avium), scoruș de munte (Sorbus Aucuparia), laricele (Larix Decidua), zâmbrul (Pinus Cembra) și tisa (Taxus Baccata). Speciile ierboase anuale sunt bine reprezentate, multe din ele fiind specii rare, amenințate, periclitate. Se pot enumera căpșunica (Cephalanthera Damasonium), buruiana de junghiuri (Cephalanthera Longifolia), clopoței (Campanula Carpatica), Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza Maculata), crucea voinicului (Hepatica Transsilvanica), buhaiu (Listera Ovata), tranji (Neottia Nidus-avis), untul vacii (Ochris Morio), orchis ustulata, stupinita (Platanthera Bifolia), Epipactis Atrorubens și Epipactis Helleborine.