Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului se situează în regiunea de dezvoltare Vest din sud-vestul României, județul Caraș-Severin, unitățile administrativ-teritoriale Prigor, Teregova și Văliug. Geografic.

Situl este localizat în sudul Muntelui Semenic din Munții Banatului, la altitudinea cuprinsă între 620 – 1400m în bazinul hidrografic superior al râului Nera, bazinetele Nergana şi Nergăniţa.

Arii protejate 

Componenta sitului UNESCO Izvoarele Nerei este situată în Rezervația Izvoarele Nerei, protejată încă din anul 1973. Din anul 1982, aceasta face parte din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului (RONPA0012, categoria II IUCN), odată cu declararea parcului prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Caraș-Severin nr. 499/1982.

Începând cu anul 2007, componenta este inclusă și în rețeaua europeană Natura 2000, prin Situl de Importanță Comunitară Semenic – Cheile Carașului (ROSCI0226) și Aria de Protecție Specială Avifaunistică Munții Semenic (ROSPA0086).

În anul 2016, pădurea a fost inclusă în Catalogul pădurilor virgine din România, iar din 2017 pădurile seculare valoroase fac parte din rețeaua UNESCO „Păduri primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei”.

Caracteristici

Suprafața componentei Izvoarele Nerei este de 7.172,3 ha, dintre care 4.677,5 ha reprezintă zona nucleu, iar 2.494,8 ha zona tampon. Aceasta constituie una dintre cele mai întinse păduri virgine de fag rămase în Europa temperată.

Specia predominantă este fagul, fiind prezente doar câteva exemplare aparținând altor specii forestiere. Pădurea se remarcă prin gradul foarte ridicat de conservare, influențele antropice fiind reduse de-a lungul timpului datorită izolării și inaccesibilității zonei.

În anul 2023, o suprafață de aproximativ 1.185 ha a fost afectată de doborâturi de vânt. În prezent, regenerarea pădurii are loc exclusiv prin procese naturale.

Vârsta și dimensiunile arborilor

În această pădure naturală se întâlnesc arbori de toate vârstele și dimensiunile, într-un amestec specific ecosistemelor virgine.

Vârsta arborilor depășește, în mod excepțional, 500 de ani, numeroase exemplare având între 250 și 300 de ani. Dimensiunile sunt, de asemenea, impresionante: au fost înregistrate diametre de peste 1,3 m, iar în cazuri excepționale peste 1,5 m, precum și înălțimi de peste 45 m, uneori chiar peste 50 m.

În zona centrală a sitului, la aproximativ 1.000 m altitudine, estimările realizate asupra vârstei arborilor au identificat circa 8 arbori/ha cu vârste de peste 400 de ani și 16 arbori/ha cu vârste de peste 350 de ani (Turcu, 2017).

Vegetația

Majoritatea suprafeței sitului este ocupată de făgete pure, existând doar suprafețe restrânse de pajiști aflate în proces natural de împădurire.

Zona include numeroase izvoare difuze și mici mlaștini care alimentează afluenții râurilor Nera și Nergănița.

Din punct de vedere al vegetației, componenta este relativ uniformă, predominând habitatul Natura 2000 9110 – Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum. Acestea reprezintă variante locale ale făgetelor acidofile, caracterizate prin floră acidofilă și specii ierboase specifice.

Principalele asociații vegetale identificate sunt:

• Hieracio rotundati-Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987;
• Festuco drymejae-Fagetum Morariu et al. 1968;
• Galio schultesii-Fagetum (Burduja et al. 1973) Chifu et Ștefan 1994;
• Lathyro veneti-Fagetum (Dobrescu et Kovács 1973) Chifu 1995;
• Carpino-Fagetum Paucă 1941.

Flora

Specia dominantă este fagul (Fagus sylvatica), fiind prezente și grupuri restrânse de brad (Abies alba). Apar izolat și alte specii de arbori, precum ulmul de munte (Ulmus glabra), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) sau mesteacănul (Betula pendula).

Un exemplar remarcabil de ulm a fost măsurat la 192 cm diametru și 37,5 m înălțime, însă acesta a fost ulterior rupt de vânt.

Arbuștii sunt reprezentați prin exemplare izolate de alun (Corylus avellana), salbă moale (Euonymus europaeus), soc (Sambucus nigra) și alte specii specifice zonei.

Flora ierboasă este caracteristică făgetelor montane neutrofile și slab acidofile.

Fauna

Pădurile virgine, împreună cu rețeaua densă de izvoare, mici mlaștini și văi, oferă condiții excelente pentru dezvoltarea ecosistemelor naturale.

Nevertebrate

Rosalia alpina, Lucanus cervus, Morimus funereus, Cerambyx cerdo, Maculinea nausithous, Callimorpha quadripunctaria, Zubovskya banatica.

Amfibieni și reptile

Salamandra salamandra, Triturus alpestris, Triturus cristatus, Bombina variegata, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Rana sp., Anguis fragilis, Natrix tessellata.

Mamifere

Urs (Ursus arctos), lup (Canis lupus), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), bursuc (Meles meles), dihor (Mustela putorius), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris), cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus), iepure sălbatic (Lepus europaeus), veveriță (Sciurus vulgaris), precum și numeroase specii de lilieci: Rhinolophus ferrumequinum, Rh. hipposideros, Rh. mehelyi, Rh. euryale, Myotis myotis, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Pipistrellus pipistrellus etc.

Păsări

Acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila țipătoare mică (Clanga pomarina), bufnița mare (Bubo bubo), huhurezul mare (Strix uralensis), ciocănitori (Dendrocopos major, D. medius, D. minor, D. leucotos), corb (Corvus corax) și stăncuță (Corvus monedula).