Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț au fost puși sub protecție în anul 2005, la inițiativa Ocolului Silvic Strâmbu Băiuț, pe a cărui rază se găsesc. În anul 2011, zona protejată a fost inclusă în situl de importanță comunitară ROSCI0285 Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț, cu o suprafață de 2962 ha. Ulterior apariției Ordinului Ministrului nr. 3397/2012 pentru protecția pădurilor virgine au fost incluși în categoria 1.5j funcțională. Statutul de protecție corespunde categoriei I IUCN.

Componenta UNESCO Strâmbu Băiuț, din Maramureș, se întinde pe 598,14 ha și este inclusă într-o zonă tampon de 713,09 ha, făcând parte din situl ROSCI0285 „Codrii Seculari de la Strâmbu Băiuț”. Ea cuprinde unele dintre cel mai bine păstrate păduri primare de fag (Fagus sylvatica), pure sau în amestec cu brad (Abies alba), din Carpații Orientali.

Aici, natura impresionează prin dimensiuni și vârste: arborii depășesc adesea 50 de metri înălțime și 1,5 metri în diametru;  exemplarele de brad (Abies alba) pot avea peste 500 de ani. Raportul dintre lemnul mort și arborii vii reflectă un ecosistem autentic, în care ciclurile naturale se desfășoară fără intervenții antropice.

Aceste păduri formează un ansamblu forestier valoros din nordul Carpaților Orientali, parte a coridorului de extindere a fagului după ultima glaciațiune. Importanța lor este esențială pentru conectivitatea dintre Carpații Meridionali și Carpații Ucrainei. Suprafața extinsă și lipsa exploatărilor forestiere asigură continuitatea proceselor ecologice naturale.

Structura pădurii este complexă, cu arbori de vârste diferite și numeroase exemplare ajunse la limita fiziologică. Compoziția este diversă: fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba), molid (Picea abies) și paltin de munte (Acer pseudoplatanus), acestea sunt dominante, completate de specii precum frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus sp.), arțarul (Acer sp.), precum și specii pionier – mesteacăn (Betula sp.), salcie (Salix sp.) și plop tremurător (Populus tremula). Pădurea se regenerează natural, fără influență antropică.

Flora

Covorul vegetal este tipic pădurilor de fag și include numeroase specii bine cunoscute: iarba ciutei (Actaea spicata), leurda (Allium ursinum), floarea-paștelui galbenă (Anemone ranunculoides), clopoțelul de pădure (Campanula persicifolia), năsturelul de pădure (Cardamine impatiens), rogozul (Carex pendula și Carex sylvatica), umbra iepurelui (Circaea lutetiana), obsiga de pădure (Dactylis polygama), colțișorul (Dentaria bulbifera), colțișorul glandulos (Dentaria glandulosa), sânziana de pădure (Galium odoratum), năpraznicul (Geranium robertianum), slăbănogul sau nu-mă-atinge (Impatiens noli-tangere), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), măzărichea neagră (Lathyrus niger) și măzărichea de primăvară (Lathyrus vernus), roinița sălbatică (Melittis melissophyllum), breiul (Mercurialis perennis), meiul de pădure (Milium effusum), pecetea lui Solomon (Polygonatum multiflorum), ciuboțica-cucului (Primula vulgaris) și plămânărică (Pulmonaria officinalis).

Fauna este reprezentată de specii emblematice ale pădurilor carpatine. Ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus) și râsul (Lynx lynx) domină lanțul trofic, completate de pisica sălbatică (Felis silvestris) și jderul (Martes martes).

De asemenea, pot fi observate păsări de pradă precum șoimul călător (Falco peregrinus) și viesparul (Pernis apivorus) iar noaptea, huhurezul mic (Strix aluco) și huhurezul mare (Strix uralensis). Printre speciile reprezentative se numără și barza neagră (Ciconia nigra) și ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), simboluri ale acestor păduri bine conservate.

Abundenţa speciilor de ciuperci ( funghi ) reprezintă o altă caracterisică a acestei componente UNESCO.

Biodiversitatea este remarcabilă, serviciile ecosistemice fiind certificate, pentru prima dată, în România, din punct de vedere a conservării biodiversităţii începând cu anul 2022.