Întâlnirea a început cu o sesiune de bun venit și o introducere în infrastructura BOKU River Lab. KÖTIVIZIG, Liderul de Proiect, a avut o primă prezentare generală a realizărilor actuale ale proiectului și a următorilor pași din cadrul SO1 – Definiții de bază și studiu de definire a domeniului de aplicare, inclusiv finalizarea listei de termeni cheie, șabloane de proiect și revizuirea metodologiilor naționale – Chestionar și platforma GIS.

Întâlnirea partenerilor din cadrul proiectului „Lacuri și acumulări în Bazinul Dunării” – LAREDAR a avut loc la Viena, Austria, în perioada 17-19 noiembrie 2025.

Au fost discutate aspecte privind relevanța lacurilor naturale și artificiale, create de baraje, ca şi a zonelor de acumulare a unor volume de viitură, în managementul riscului la inundaţii.

În cadrul obiectivul specific SO2 s-au prezentat cele cinci zone-pilot:

Partenerii proiectului și-au prezentat cele 5 zone-pilot, fiecare reprezentând provocări hidrologice și transfrontaliere distincte:

• Bazinul râului Mura (AT/SI): caz alpin-subalpin, cu multiple structuri hidroenergetice și șcenarii complexe de inundații.
• Barajul Kisköre/Lacul Tisza (HU): o acumulare multifuncțională cu folosință esențială pentru combaterea secetei, alimentarea cu apă, energia hidroelectrică și navigație.
• Barajul Novi Bečej (RS): o structură-cheie, care influențează regimurile de curgere ale apei până la granița cu Ungaria și asigurând navigația și protecția împotriva inundațiilor.
• Lacul de acumulare Călinești-Oaș (RO): o acumulare care asigurăfolosințe multiple ca: protecție împotriva inundațiilor, producerea de energie electrică și asigurarea managementului transfrontalier al apei.
• Lacul de acumulare Suplacu de Barcău (RO/HU): acumulare multifuncțională care asigură protecția la inundații și realizează o rezervă de apă importantă pentru perioadele de secetă cu beneficiu pentru zona de frontieră româno-ungară.

Aceste prezentări au asigurat o înțelegere comună mai bună a hidrologiei, a regulilor de exploatare și a impactului transfrontalier, relevante pentru următoarea fază a proiectului.

De asemnea, a fost prezentată metodologia evaluării matriceale a zonelor inundabile (FEM), elaborată în cadrul Universității BOKU, din Viena, și folosită în proiectul Danube Floodplain, inițiind discuții asupra posibilității folosirii acestei metode în cadrul proiectului LAREDAR.

Unul dintre subiectele centrale discutate a fost prezentarea metodologiei Matricei de Evaluare a Zonelor Inundabile (FEM). BOKU și TUM au prezentat cele mai recente evoluții în aplicațiile FEM, inclusiv analiza hidrologică și hidraulică la scară și criteriile de prag pentru reducerea vârfurilor viiturilor și variația nivelului apei. Prezentările complementare au subliniat necesitatea extinderii lanțurilor de modelare actuale pentru a reprezenta mai bine retenția în acumulări, atenuarea inundațiilor, suportul pentru debite reduse și interacțiunile combinate acumulare-zonă inundabilă. S-au propus, de asemenea, pași către un model 1D consistent al bazinului Dunării, apoi s-a dezbătut modalitatea de unificare a metodelor diverse de modelare în lungul Dunării și a principalilor afluenți, metode utilizate în diferite țări din bazin.

De asemenea, în cadrul întâlnirii s-a evidențiat importanța concentrării atenției pe rolurile lacurilor, a acumulărilor create de baraje şi a zonelor inundabile în reducerea riscului de inundații, crearea unui instrument util care să servească obiectivelor de atenuare a riscului de inundații și dezvoltarea unui Manual/Ghid transnațional pentru gestionarea lacurilor naturale și acumulărilor artificiale.

Întâlnirea s-a încheiat cu două vizite în teren la amenajarea hidrotehnică complexă Freudenau, de pe Dunăre, și la sistemul de protecţie la inundații al Vienei, Wienfluss, cu lucrări de modernizare și îmbunătățire a protecției la bazinul de retenție Auhof, după inundațiile istorice din Viena, din septembrie 2024. Acest din urmă proiect se bazează pe crearea unor zone inundabile pentru acumularea unor volume de viitură în cazul debitelor mari.

LAREDAR va oferi noi perspective asupra exploatării coordonate a acumulărilor artificiale, a lacurilor naturale şi a zonelor de acumulare, în special de-a lungul secțiunilor transfrontaliere, pe baza investigațiilor din regiunile pilot. Scopul nu este doar de a investiga impactul existent al acumulărilor în mod holistic și la nivel de bazin hidrografic, ci și de a sugera bune practici suplimentare, ce vor îmbunătăți managementul riscului la inundații prin exploatarea coordonată a celor trei componente care pot interveni în cazul viiturilor.