Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici persistenţi și de modificare a Directivei 79/117/CEE, cu modificările și completările ulterioare
Comunitatea internaţională a cerut acţiuni pentru reducerea şi eliminarea producţiei, utilizării şi emisiilor de poluanţi organici persistenţi (POPs). În acest scop, două instrumente internaţionale obligatorii au fost negociate şi adoptate:
- Protocolul Convenţiei regionale a CEE-ONU asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi (CLRTAP) referitor la POPs, deschis pentru semnături, în iunie 1998 şi intrat în vigoare la 23 octombrie 2003;
- Convenţia globală de la Stockholm privind POPs, deschisă pentru semnături în mai 2001 şi intrată în vigoare la 17 mai 2004.
Aceste instrumente internaţionale stabilesc regimuri stricte pentru listele iniţiale de POPs (16 în Protocolul CEE-ONU şi 12 din Convenţia de la Stockholm). Ambele instrumente, conţin de asemenea, prevederi pentru includerea în aceste liste de substanţe chimice adiţionale ca urmare a determinării caracteristicilor POPs ale acestora. Cele două acorduri stabilesc următoarele măsuri de control:
- interzicerea sau restricţionarea severă a producţiei şi utilizării în mod intenţionat a POPs;
- restricţionare şi privind exportul şi importul de POPs produşi intentionat (Convenţia de la Stockholm);
- manipularea în condiţii de siguranţă a stocurilor (Convenţia de la Stockholm);
- eliminarea într-un mod ecologic raţional a deşeurilor care conţin POPs;
- reducerea emisiilor de POPs eliberate în mod neintenţionat (de exemplu, dioxine şi furani);
- introducerea de noi substanţe, adăugate în Convenţia de la Stockholm în mai 2009 şi în Protocolul POPs în decembrie 2009.
Uniunea Europeană, împreună cu majoritatea Statelor Membre, au semnat cele două instrumente internaţionale privind POPs. Comunitatea a ratificat Protocolul POPs la 30 aprilie 2004 şi Convenţia de la Stockholm la 16 noiembrie 2004.
Regulamentul (CE) 850/2004 din 29 aprilie 2004 completează legislaţia comunitară anterioară privind POPs şi o aliniază cu prevederile celor două acorduri internaţionale privind POPs. Într-o anumită măsură regulamentul merge mai departe decât cele două acorduri internaţionale, subliniind scopul eliminării producţiei şi utilizării POPs, recunoscuţi pe plan internaţional.
Regulamentul conţine dispoziţii privind producţia, introducerea pe piaţă şi utilizarea de substanţe chimice, gestionarea stocurilor şi a deşeurilor, precum şi măsuri pentru reducerea emisiilor neintenţionate de POPs. În plus, Statele Membre trebuie să stabilească inventare de emisii pentru emisiile neintenţionate POPs, planurile lor naţionale de implementare (PNI), precum şi mecanismele de monitorizare şi de schimb de informaţii.
Articolul 12 din Regulament impune raportarea anuală de către Statele Membre cu privire la producţia efectivă şi utilizarea POPs, şi raportarea trianuală privind punerea în aplicare a altor dispoziţii ale Regulamentului.
Fiecare parte la Convenţia de la Stockholm - state individuale, precum şi Uniunea Europeană trebuie să stabilească un plan de implementare pentru a demonstra acţiunile concrete care vor fi luate împotriva POPs prevăzuţi în Convenţie. Planul de implementare al Comunităţii Europene, care completează planurile naţionale ale Statelor Membre UE, a fost adoptat la 9 martie 2007.
La nivel naţional a fost elaborată Hotărârea Guvernului nr. 561/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 850/2004 privind poluanţii organici persistenţi şi pentru modificarea Directivei 79/117/CEE, care stabileşte cadrul instituţional necesar aplicării Regulamentului.
Conform prevederilor articolului 12 din Regulament, România transmite anual Comisiei Europene raportul privind informaţiile şi datele cu privire la producţia efectivă şi utilizarea POPs la nivel naţional şi trianual, raportul privind punerea în aplicare a altor dispoziţii ale Regulamentului.