Managementul accidentelor industriale

SEVESO

Convenția Helsinki

 

SEVESO

Ce este Seveso?

Accidente majore în industria chimică au avut loc la nivel mondial:

  • Dezastrul de la Rafinăria Feyzin (Franţa–1966);
  • Catastrofa de la Bhopal (India–1984) în care şi-au pierdut viaţa aproximativ 4000 de persoane şi mai mult de 350.000 au fost rănite;
  • Explozia de la uzina AZF din Toulouse (Franţa-2001), cauzată de nitratul de amoniu; Directiva 2003/105/CE modifică în anul 2003 valorile pragurilor pentru mai multe substanţe chimice, inclusiv pentru nitratul de amoniu;
  • Explozia de la rafinăria din Texas City (Statele Unite ale Americii–2005), care a afectat a treia dintre cele mai mari rafinării din Statele Unite;
  • Catastrofa de la Buncefield (Marea Britanie-2005) a afectat prin „efect domino” mai multe companii de stocare a petrolului;
  • Dezastrul de la Ajka (Ungaria-2010) cauzat de ruptura unui rezervor de la o uzină de bauxită - aluminiu, deversând peste un milion de metri cubi de nămol roşu peste şapte sate din jur.

Toate aceste accidente ne-au făcut conştienţi de pericolele lor şi la elaborarea directivelor Seveso s-a ţinut seama de ele.

Accidentul Seveso

Accidentul Seveso (Italia) s-a petrecut în 1976 la o uzină chimică pentru fabricarea de pesticide şi erbicide. Un nor dens de vapori care conţineau tetraclorodibenzoparadioxin (TCDD) a fost eliberat de la un reactor folosit pentru producerea de triclorofenol.

Cauze ––creşterea lentă a presiunii într-un reactor utilizat la producerea triclorfenolului a produs ruperea unei supape de siguranţă. Cunoscută sub numele de dioxină, otrăvitoare şi cancerigenă, aceasta a produs o reacţie exotermica necontrolată.

Bilanţul exact al accidentului va fi cunoscut şapte ani mai târziu, la deschiderea procesului liderilor responsabili din diferitele companii implicate. 193 de persoane sau 0,6% din locuitorii din zonă au suferit de cloracnee, mai ales copii. Nicio persoană nu a murit, dar unele au rămas cu sechele pe viaţă. Media de cancer şi de malformaţii congenitale nu a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea, ecologic, efectele dezastrului au fost enorme: faţă de cele 3.300 animale domestice moarte, aproape 70.000 de capete de bovine intoxicate au fost sacrificate. Datorită contaminării imediate a circa zece kilometri pătraţi de teren şi de vegetaţie, mai mult de 600 de persoane a trebuit să fie evacuate din casele lor şi peste 2.000 au fost tratate pentru intoxicaţie.

Directivele Seveso I şi II

În 1982 a fost adoptată Directiva Consiliului 82/501/CEE privind pericolele de accidente majore ale anumitor activităţi industriale – aşa numita Directiva Seveso. În urma unor accidente grave de la fabrica Union Carbide de la Bhopal – India, în 1984, în care o scurgere de 41 t izocianat de metil în atmosferă a provocat moartea a peste 3.500 de persoane, urmat în 1986 de un alt accident la depozitul Sandoz de la Basel, Elveţia, unde pentru stingerea incendiilor s-a utilizat apă contaminată cu mercur, pesticide organo–fosfate şi alte substanţe chimice periculoase care au cauzat poluare masivă a Rinului şi moartea a peste o jumătate de milion de peşti. Directiva Seveso a fost modificată de două ori, în 1987, prin Directiva 87/216/EEC din 19 martie 1987 (JO L 85 din 28 martie 1987) şi în 1988 de Directiva 88/610/CEE din 24 noiembrie 1988 (JO L 336 din 7 decembrie 1988). Ambele amendamente care vizează extinderea domeniului de aplicare al directivei, în special pentru a include depozitarea de substanţe periculoase.

La 9 decembrie 1996 a fost adoptată Directiva 96/82/CE privind controlul pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase - Directiva Seveso II. Din 3 februarie 1999, prevederile directivei au devenit obligatorii pentru industrie, precum şi pentru autorităţile publice competente ale statelor membre UE, responsabile pentru punerea în aplicare a directivei.

Directiva Seveso II a înlocuit-o integral pe predecesoarea sa, Directiva 82/501/CEE. În Directiva Seveso II au fost făcute modificări importante şi introduse noi concepte. Acestea includ o revizuire şi o extindere a domeniului de aplicare, introducerea de noi cerinţe referitoare la sistemul de management al securităţii, planificarea la urgenţă şi planificarea utilizării terenurilor şi o consolidare a prevederilor privind inspecţiile efectuate la acest tip de amplasamente.

Având în vedere accidentele industriale ulterioare (Toulouse, Baia Mare şi Enschede) şi studiile privind produsele cancerigene şi substanţele periculoase pentru mediu, Directiva Seveso II 96/82/CE a fost extinsă prin Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE.

Directiva Seveso III

Directiva 2012/18/UE (SEVESO III) a Parlamentului European și a Consiliului 

Adoptată – 4 iulie 2012

Publicată – 24 iulie 2012

Intrată în vigoare – 13 august 2012

Transpunere naţională – 31 mai 2015

Transpunere Art. 30 (păcură) – 14 februarie 2014

Implementare – 1 iunie 2015

Ca urmare a adaptărilor continui a prevederilor referitoare la accidentele majore datorate substanţelor chimice periculoase, la 4 iulie a fost adoptată, noua Directivă 2012/18/EU de înlocuire a Directivei 96/82/CE – Seveso II.

Principalele modificări aduse de așa-numita Directivă Seveso III sunt:

  • Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în ceea ce priveşte clasificarea substanţelor chimice. În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat un Regulament (CE) No 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) a substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază legislaţia UE anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Produselor Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adapta Directiva 96/82/CE Seveso II, deoarece domeniul său de aplicare se bazează pe clasificarea substanţelor chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prin Regulamentul CLP până în iunie 2015.
  • Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă din activităţile companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte în cazul unui accident.
  • Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte de planificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso.
  • Accesul la justiţie al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sau participare.
  • Standarde mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai eficientă a normelor de securitate.

Statele membre vor trebui să aplice aceste prevederi ale Directivei 2012/18/EU începând cu 1 iunie 2015, care este, de asemenea, data la care noua legislaţie privind clasificarea substanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă în Europa.

Informaţii suplimentare

GHS este un sistem al Organizaţiei Naţiunilor Unite destinat să identifice substanţele chimice periculoase şi să informeze utilizatorii despre aceste pericole prin intermediul unor simboluri şi fraze standard menţionate pe etichetele ambalajelor şi prin intermediul fişelor cu date de securitate (FDS).

Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2009 şi va înlocui treptat Directiva privind substanţele periculoase (67/548/CEE) şi Directiva privind preparatele periculoase (1999/45/CE). Ambele directive vor fi abrogate la 1 iunie 2015.

 

Directive

-          Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/80/CE a Consiliului (Directiva SEVESO III)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:197:0001:0037:RO:PDF

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:197:0001:0037:EN:PDF

  • Directiva 2003/105/CE de modificare a Directivei Consiliului 96/82/CE privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase
  • Directiva 1996/82/CE – Seveso II privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase

 

Convenția Helsinki

Scopul şi obiectivele Convenţiei:

Convenţia a fost creată pentru a proteja oamenii şi mediul de accidentele industriale prin prevenirea lor, prin reducerea frecvenţei şi gravităţii lor, precum şi prin micşorarea efectelor. De asemenea, promovează cooperarea internaţională activă între Părţile contractante, înainte, în timpul, precum şi după accidentul industrial.

Obiectivul Convenţiei este de a ajuta Părţile să prevină accidentele industriale care pot avea efecte transfrontiere, să fie pregatite pentru ele şi ştie cum să le facă faţă. De asemenea, Convenţia încurajează Părţile să se ajute reciproc în cazul unui asemenea accident, să coopereze în procesele de cercetare şi dezvoltare, să împartăşească informaţii şi să facă trensfer de tehnologie.

Organismele Convenţiei sunt:

  • Conferinţa Părţilor – are rolul unui consiliu,
  • secretariatul Convenţiei,
  • grup de lucru privind implementarea,
  • grup de lucru pentru dezvoltare,
  • un grup ad-hoc de experţi pentru apă şi accidente industriale.

Site-ul Convenţiei privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale este: http://www.unece.org/env/teia/welcome.htm