Cadrul unional

La 24 februarie 2021, Comisia Europeană a prezentat Comunicarea intitulată „Construind o Europă rezilientă la efectele schimbărilor climatice - noua Strategie UE privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice (denumită în continuare „Strategia UE pe adaptare”). Comunicarea este însoțită de evaluarea de impact a noii strategii. 

Strategia prezintă modul în care Uniunea Europeană se poate adapta efectelor inevitabile ale schimbărilor climatice și poate deveni rezilientă climatic până în anul 2050.

Noua strategie este parte a pachetului anunțat de Comisia Europeană în Comunicarea privind Pactul Ecologic European, documentul care anunță o transformare fundamentală a politicilor Uniunii pentru un viitor durabil. Din această perspectivă, Strategia UE privind adaptarea trebuie raportată la celelalte obiective și documente programatice pe care le propune Pactul, în condițiile în care acestea se vor influența între ele, iar măsurile și obiectivele specifice vor acoperi arii sau acțiuni convergente ori similare.

Strategia UE privind adaptarea a fost construită pe baza evaluării și a lecțiilor învățate din prima strategie europeană pe adaptare, adoptată în 2013. Rezultatele acestei evaluări, dar și setul de informații privind consistența acțiunilor pe adaptare din statele membre în perioada post-2013, au orientat modificările aduse noii strategii, menită să răspundă unui context local și global în care schimbările climatice au devenit o provocare și o preocupare acută.

Strategia UE privind adaptarea din 2013 avea trei obiective majore și opt acțiuni. Noua strategie UE pe adaptare are la bază patru principii susținute de 14 acțiuni, fiecare incluzând și seturi de măsuri pentru aplicarea acestora.

Elemente de noutate în noua Strategie UE pe adaptare și relevanța lor:

Componenta de adaptare „inteligentă”:

• creșterea accentului pe dimensiunea de cunoștințe (knowledge);

Va fi încurajat accesul la un set mai cuprinzător și mai amănunțit de date privitoare la riscurile climatice. se pune accent pe zona de digitalizare și pe utilizarea programelor de cercetare/inovare cu finanțare europeană (Horizon Europe, Copernicus, Digital Europe), dar și a directivelor europene (Directiva INSPIRE revizuită, referitoare la datele spațiale privind infrastructura, care susțin politici de mediu,) pentru a răspunde acestor cerințe. Mecanismul European de Protecție Civilă va fi și el orientat înspre a răspunde și acestei priorități.

• stimularea mediului privat și în special a societăților de asigurări în colectarea și punerea la dispoziția publicului a datelor referitoare la riscurile climatice;
• creșterea importanței componentei de modelare economică considerând parametrii climatici;

CLIMATE-ADAPT, reprezentând platforma UE privind adaptarea, va fi consolidată și va încorpora diverse surse de informații, incluzând un Observator pentru climă și sănătate, care va furniza date importante pentru orientarea politicilor de sănătate spre a răspunde riscurilor climatice.

Componenta de adaptare sistemică:

• îmbunătățirea strategiilor și planurilor pe adaptare, bazate pe cele mai recente informații științifice.
• întărirea componentei de monitorizare, raportare și evaluare a felului în care sunt aplicate efectiv măsurile de adaptare planificate.

Noi indicatori vor fi dezvoltați de Comisie, alături de un cadru de evaluare a rezilienței. Raportările bienale privind adaptarea sub Planurile Naționale privind Energia și Clima (raportări obligatorii conform Regulamentului privind Guvernanța Energetică) vor furniza substanță acestei evaluări. Un exercițiu preliminar condus de Comisie ca parte a evaluării precedentei strategii, concretizat într-un set de fișe de țară privind adaptarea, poate oferi un reper în acest sens.

• creșterea accentului pe susținerea adaptării la nivel local și regional, dar și macro-regional (de exemplu, între statele riverane Dunării, ori Mării Baltice, cele din regiunea Alpilor etc.). Adaptarea urbană va fi consolidată, cu un accent inedit pe “reziliența justă“, bazată pe criterii echitabile.
• susținerea mai atentă a soluțiilor de adaptare bazate pe natură (Pactul Ecologic European include și Strategia privind biodiversitatea).
• creșterea rezilienței finanțelor publice la efectele schimbărilor climatice (dimensiunea macro-fiscală)

Noua strategie va pune presiune pe Statele Membre UE să includă riscurile de mediu și climatice în planificarea bugetară și să includă evaluări cantitative de risc în această planificare, inclusiv pe componenta de compensații financiare acordate victimelor dezastrelor cauzate de impacturi climatice, dar și pe reconstrucția post-dezastru care ia în considerare aspectele de reziliență climatică (i.e. pe termen lung).

Componenta de adaptare accelerată:

• identificarea și lansarea accelerată de soluții inovative și eficiente pe adaptare, puternic susținută prin programele UE de cercetare și inovare, care includ acum sub programul Horizon Europe și „Misiunea Adaptare”.
• orientarea mai puternică sectoarelor precum cel forestier sau biodiversitate înspre înțelegerea modalităților de a acționa și ca generatori și beneficiari ai adaptării climatice. Reziliența climatică va fi în continuare obiectiv major și cu privire la infrastructură și la managementul apei (Planul de Acțiune pentru Economia Circulară și „Valul de Renovare” a clădirilor publice și private, la rândul lor parte a Pactului Ecologic European, identifică reziliența climatică ca principiu cheie).
• capacitarea instrumentelor de clasificare și standardizare, instrumentelor de asigurări, precum și a instrumentelor rezultate în urma aplicării Regulamentului privind taxonomia pentru clasificarea activităților durabile (care urmărește să structureze și „înverzirea” bugetelor naționale și transmiterea unor semnale de preț corecte), în vederea accelerării adaptării și consolidării rezilienței climatice în cadrul Uniunii.

Componenta internațională

• creșterea accentului pe sprijinul acordat în special țărilor și comunităților celor mai vulnerabile climatic, dar și pe o cooperare cu dublu sens, în care soluțiile practice și pragmatice ale unor țări mai puțin dezvoltate vor permite Uniunii să deprindă lecții și practici utile pentru acțiunea proprie.
• susținerea unui dialog în materia adaptării cu marii emițători de gaze cu efect de seră, inclusiv din economiile emergente, pentru a se identifica soluții comune și pentru creșterea încrederii privind o balanță corectă între atenția acordată ambelor componente ale acțiunii climatice (atenuare – reducerea emisiilor –, respectiv adaptare).