ACORDUL DE LA PARIS

Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenţiei este stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.

Protocolul de la Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierea lui a fost iniţiată la cea de-a 3 conferinţă a Părţilor, la Berlin în 1995, urmare a faptului că măsurile prevăzute în Convenţie nu erau eficiente (după îndelungate lucrări, la 11 decembrie 1997, a fost adoptat, la Kyoto, Protocolul de la Kyoto). Principala caracteristică a Protocolului este reprezentată de faptul că stabileşte angajamente ferme de reducere a emisiilor faţă de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament, respectiv 2008-2012, pentru ţările industrializate.

Cele şase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto şi prevăzute în Anexa A a acestuia sunt: dioxid de carbon – CO2; metan – CH4; protoxid de azot – N2O; hidrofluorocarburi – HFC-uri; perfluorocarburi – PFC-uri; hexafluorură de sulf – SF6.

Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internaţional la data de 16 februarie 2005.

În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, respectiv 2008-2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, şi-au asumat o ţintă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989. România și-a îndeplinit și depășit obiectivul de 8 % asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

A doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin prevederile „Amendamentului de la Doha” şi vizează intervalul 2013 – 2020. Pentru cea de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, UE şi-a luat angajamentul de a reduce emisiile cu 20 % în perioada 2013-2020 faţă de 1990.

În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a Părților (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat Acordul de la Paris

Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor climatice, începând cu anul 2020.

Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune dar diferențiate și a capacităților respective (common but differentiated responsabilities and respective capabilities) și principiul echității.