EU ETS - Instalatii stationare

Data publicarii : 07 Nov 2014

[07.10.2019] Lista instalațiilor staționare care intră sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2025

Alocare 2013-2020

Cea de-a treia etapă a schemei EU ETS va avea o durată de 8 ani, în intervalul 1 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2020. Acest instrument are ca scop promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene şi se bazează pe principiul “limitează şi comercializează”, fiind un instrument utilizat în cadrul politicii Uniunii Europene referitoare la schimbările climatice, neconstituind un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto.

Pentru celelalte sectoare incluse în schema EU ETS se instituie un sistem tranzitoriu de alocare gratuită a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, pe baza unui set de reguli armonizate la nivelul statelor membre (măsuri de implementare la nivel comunitar), care să asigure o interpretare şi aplicare uniformă a regulilor schemei de către statele membre, şi prin care să se evite apariţia unor distorsiuni ale competitivităţii.

Conform preambulului (22) al Directivei 2003/87/CE revizuite, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în 2013 reprezintă 80% din valoarea corespunzătoare emisiilor totale la nivel comunitar din perioada 2005-2007. Ulterior, alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ar trebui să scadă cu aceeaşi cantitate, până la un procent de 30% alocări gratuite în 2020, pentru a se ajunge la eliminarea totală a alocării gratuite în 2027.

Alocarea gratuită a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru o instalaţie se va face pe baza prevederilor Deciziei Comisiei C(2011) 2772 final din 27.4.2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată şi cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE (Decizia) pe baza unui indicator de referinţă (benchmark) şi pe baza producţiei istorice a instalaţiei respective. Această metodă încurajează instalaţiile să-şi reducă în continuare emisiile.

Au fost stabilite 53 de produse din 21 de sectoare, pentru care au fost determinaţi indicatorii de referinţă, produse care acoperă circa 75% din nivelul emisiilor în schema EU ETS. Selecţia produselor pentru care au fost stabiliţi indicatorii de referinţă s-a făcut astfel încât să fie acoperit un nivel maxim de emisii, împreună cu reprezentanţii sectoarelor industriale implicate, lista de produse rezultată având acceptul larg al tuturor părţilor implicate interesaţi.

Pe lângă stabilirea indicatorilor de referinţă pe produse, au fost elaborate şi trei abordări generice alternative, pentru acele produse care nu sunt acoperite de aceşti indicatori (pe baza fluxurilor de combustibil utilizat, a fluxurilor de energie termică, sau pe baza emisiilor de proces).

De asemenea, au fost elaboraţi o serie de factori care se vor aplica formulelor de alocare, cum ar fi: factorul pentru riscul de relocare a emisiilor de CO2, un factor linear de reducere şi un factor trans-sectorial.

Pentru sprijinirea autorităţilor competente din statele membre, Comisia Europeană a selaborat o serie de documente pentru asigurarea implementării coerente a metodologiei de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, stabilită pentru etapa a 3-a a schemei EU ETS (documente, ghidul de interpretare a activităţilor din anexa I a Directivei ETS revizuite, formular electronic de colectare a datelor).

Lista alocarilor finale de certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013-2020 (fara alocarile din RNI), in baza art. 10a al Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, cu modificarile si completarile ulterioar, aprobata de Comisia Europeana in data de 26 Februarie 2014;

Emisii GES verificate 2014

Emisii GES verificate 2013

Lista privind valorile nationale ale factorilor de emisie si puterilor calorifice nete, specifice fiecarui tip de combustibil si categorie de activitate, utilizata in scopul indeplinirii cerintelor de monitorizare si raportare a emisiilor de dioxid de carbon, in conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 601/2012 privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera in conformitate cu Directiva 2003/87/CE

[12.10.2015] Alocari RNI

Alocare 2007-2012

România participă la schema Uniunii Europene de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră începând cu data aderării la UE, 1 Ianuarie 2007; varianta iniţială a Directivei ETS prevedea ca o proporţie semnificativă, respectiv minimum 95% din totalul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră să fie alocate cu titlu gratuit. Această alocare s-a realizat prin intermediul planurilor naţionale de alocare, care au fost aprobate de Comisia Europeană.

În primele două etape ale EU ETS, statele membre au avut responsabilitatea pentru stabilirea regulilor de implementare a schemei, inclusiv stabilirea nivelului maxim de certificate la nivel naţional şi a metodologiei de alocare utilizate. Astfel, fiecare stat membru a stabilit, pe baza propriilor reguli, un plafon naţional de emisii de gaze cu efect de seră pentru activităţile industriale care intră sub incidenţa prevederilor acestui mecanism. Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră s-a realizat prin intermediul Planului Naţional de Alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, pentru perioadele 2007 si 2008-2012, document prin care a fost stabilit numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate la nivel naţional, precum şi la nivelul fiecărei instalaţii care intră sub incidenţa prevederilor HG nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare.